Caini si stapani

Am deschis ochii inca adormita si-am privit in jur. Nu rasarise soarele, draperiile erau trase si era apraope bezna aici. Obiectele din camera asteptau in tacere parca sa vina stapanii mei.
M-am ridicat putin legananda din caulcusul confectionat din trei bulovere mai vechi si mi-am trezit cu botul puisorul care nici nu avea de gand sa se clinteasca de acolo asa ca am lasat-o sa se urce pe spatele meu.
Cand am ajuns in fata incaperii ce se numea “bucatarie” am inpins cu labutele pana s-a deschis usa si m-am aseezat sub masa.
Asteptam ca stapanul meu sa se trezeasca si sa-mi dea mancare. Aceasta era rutina de dimineata. Te scoli si mergi in acest loc pentru a fii hranit.
Puisorul a inceput sa scheaune asa ca m-am lasat pe o parte ca sa-l pot alapta. Dupa ce a termnat a venit rapid la mine si sa ghemuit in blana mea de pe piept deoarece era cea mai moale si pufoasa si a adormit din nou.
O priveam cu dragoste dar si cu putina suparare deoarece ea trebuia deja sa manance mancare tare,nu doar lapte, dar poate e mai speciala…
Blana ei pufoasa si alba o facea sa arate ca un ghemotoc de vata cu ochisorii de margele negre. De fiecare data cand prietenii stapanului meu veneau aici doreau sa o vada si mereu auzeam cuvintele “adorabila” si “scumpa”.
Usa maronie s-a deschis si tot ce am putut vedea din ughiul unde ma asezasem era ca o pereche de picioare cu panatoni albastrii ce venea spre locul unde ma aflam. Se lasa in genchi aplecandu-se la noi. Era el, stapanul meu. Imi zambi prietenos si ma chema de sub masa. As fi vrut sa merg dar nu-mi puteam lasa aici puiul si nici nu doream sa o trezesc.
Vazandu-mi insistenta de a ramane accepta si se apropie de frigider. De acolo a scos cinci oua si le-a spart intr-o tigaie. Nu inteleg oamenii de ce fac asta. Mancarea e buna in felul ei , nu mai trebuie sa faca nimic la ea!
Pe langa acelea mai adauga branza si trei felii de rosii iar apoi deschise un dulap si scoase un castron verde si doua pliculete argintii. Stiam ce sunt,era mancarea mea. Imi placea mult deoarece carnea uneori avea diferite arome delicioase. Poate ca la altii li se pare putin cat a luat dar nu e. Nu prea mananc mult asa ca abia termin ce-mi da de obicei.
Scoase continutul cu grija pentru a se asigura ca a pus tot si se apropie din nou de masa bagandu-mi mancarea.
I-am spus “multumesc” iar a zis “ esti binevenita” , doua expresii ce le folosesc foarte des oamenii.
Stapanul meu ma considera foarte deosebita pentru faptul ca stiu citii,scrie si calcula operatii simple. Asta se datoreaza doar faptului ca atunci cand eram cat puisorul meu ma ascundea in geanta lui si ma lua cu el la cursuri si auzeam tot. Adevarul e ca-mi placea sa invat lucruri ce practic nu erau pentru caini.
Este ciudat sa te gandesti ca un animal ar putea face asta plus natural sa si vorbeasca,dar se poate ! Nu stiu sigur care este cuvantul folosit de oameni pentru specia mea dar stiu sigur ca noi suntem evolutia cainelui, o creatura de mult disparuta de pe planeta aceasta.
Puisorul se scula si se intise usor apoi incepu sa fuga prin bucatarie. I-am latrat sa nu faca asta deoarece ar putea sa se raneasca sau sa o calce din neatentie stapanul deoarece chiar printre picioarele lui se invartea.
Spre usurarea mea baiatul zambi siret si lua un castron punandu-l jos iar puiul intra dinrect in el. O lua cu grija in palma si-o studie putin, acelasi lucrru facand si ea. Este foarte prietenoasa si stie cine ii este prieten si dusman. Nu ii e frica de el dar inca mai are o anumita ezitare datorita diferentelor de inaltime.
Acesta ma chema la el si-am raspuns ascultatoare. Stapanul se aseza la masa si imi puse puisorul langa paharul cu apa apoi imi facu semn sa sar la el pe genunchi. Am facut asta fara nici o ezitare,era unul din lucrurile cu care am crescut,adica sa fiu alintata de el. Uneori glumeste ca de fapt sunt o pisica deoarece imi place sa ma catar,sa beau lapte,sa prind soareci si pasari si mai ales sunt foarte agila,dar nu ma deranjeaza si accept asta.
Usa se deschise si au intrat Sonea si Leo. Femeia om era iubita stapanului meu iar Leo era animalul ei si de asemenea practic tatal puisorului.
Blana lui albastruie este mereu ciufulita si de asemenea e mereu foarte artagos si enervant, doar cu stapana lui e cuminte in rest pe toata lumea jigneste. Nu vorbeste mult,dar daca o face mereu va fi ceva urat. Este si foarte mare eu fiind de doua ori mai mica decat el,inca o asemanare cu pisica. Cine stie,poate chiar sunt! Oricum mereu am fost scunda. La cladirea numita “adapost” unde luai cu tine acasa pisici si caini evoluati doar completand niste hartii, eu eram cea mai mica dintre pui.
Sonea semana cu animalul ei. Era suparacoasa si nervoasa cu mine si cu puisorul. I se parea ca stapanul meu nu ne trateaza ca pe niste animale de casa. In schimb era foarte frumoasa. Parul ei brunet era lung pana la sezut si era mereu pieptanat bine. Ochii albastrii ca cerulul o faceau irezistibila. Probabil asa s-a indragostit stapanul meu de ea.
-Vrei omleta?o intreba fluturand furculita cu o bucata de rosie in ea.
- De cate ori sa-ti mai spun Yulian , sa nu mai mananci direct din tigaie !? se ratoi ea vervoasa.
- Oh haide,suntem acasa ! Ia-ti o furculita si hai langa mine !
Sonea ceda si ii zambi dulce sarutandu-l pe buze cand se aseza cu scaunul langa el. Ce ma enerva la inceput chestia asta. Recunosc ca eram geloasa pe ea atunci cand a venit pentru prima data acasa si a stat doar cu stapanul meu.
Se uita la puisor care se juca cu Yulian cu furculita. Acesta dupa ce manca o flutura deasupra ei care incerca sa o prinda dar nu reusea. Oricum nu se supara ci continua sa incerce pana intr-un moment cand baiatul a pus o bucatica de oua prajite pe tacam si a lasat-o sa-l prinda, mancand hrana. Ce bine! Era pentru prima data cand facea asta si se pare ca ii placea.
M-am uitat cu recunostinta la stapanul meu iar acesta ma mangaie pe cap.
Sonea era total enervata in privinta asta si ii ceru sa dea jos “ ghemotocul asta de purici” . Cum indraznea!?
In acel moment m-am enervat. Recunosc ca nu-mi place sa mi se insulte copilul asa ca am inceput sa o latru furioasa. Aceasta sa speriat si a fugit de la masa. Am continuat asa pana stapanul meu mi-a spus sa incetez si ma pus pe podea alaturi de micuta mea.

Ce dragut,un catel inteligent .Imi place ca ai detoate,inafara de dialog.Nu ezita sa il folosesti

Se uita furios la mine dar nu inteleg de ce avand in vedere ca prietena lui mi-a jignit puiutul si tot eu cad rau. Nu voi intelege niciodata oamenii.
Aceasta s-a dus la frigider si a scos de acolo niste carne ce i-a dat-o lui Leo. De curand doar asta ii dadea,oare de ce?
Cand m-am paropiat sa miros acesta mi-a marait sa ma indepartez. Ce enervant poate fi! De ce ia-si manca hrana?
Prost dispusa mi-am luat puisorul in spate si am inceput sa zgarii usa semn ca vreau sa ies. Sonea mi-a deschis fericita parca obligandu-ma din priviri sa merg mai repede. Am si auzit-o facandu-ma “jigodie tampita” cand treceam pragrul. Ce mi-as fi dorit sa o musc dar sunt sigura ca stapanul meu se va supara pe mine.
Puiutul se uita la mine curioasa in timp ce ma asezam suparata in culcus. Probabil pentru ea e un mister de ce am plecat de acolo deoarece se distra atat de bine.
Biata de ea, nici nu are un nume. Yulian a promis ca o sa-i dea un nume dar a fost prea ocupat cu scoala ca sa se gandeasca la unul. Are doar trei luni si ma mostenit in privinta inaltimii.
Specia noastra ramane mica pana la varsta de trei ani si doar dupa aceea incep sa creasca. Triam aproape cat un om.
-Mami,vreau sa ma joc!incepu ea sa scheauna invartindu-se in cerc.
-De ce nu te culci?m-am rastit suparata la ea, poate prea suparata deoarece incepu sa planga.
Oamenii nu isi dau seama usor cand specia noastra plange. Doar puii lasa acest lucru din neatentie sa se vada. De asemenea nu ne inteleg nici dialectul. Din cate am inteles de la stapanul meu ei aud doar maraituri si latraturi ceea ce e foarte ciudat deoarece vorbim ca si ei doar ca in limba noastra.
Puiul a inceput sa fuga prin camera scheunand cea ce nu e bine,se poate ranii.
Am incercat s-o fac sa inceteze dar pur si simplu nu ma asculta ci continua sa fuga.
Cand usa se deschise si stapanii mei au iesit impreuna cu Leo, aceasta s-a dus fix la cainele albastru si s-a ascuns dupa labele lui.
Leo ma privii zambind rautacios si incepu sa o inpinga usor cu botul.
-Nu e nimic,nu ai ce sa faci daca mama e rea!
Aaah! Urasc cand spune asta! E asa nesuferit!
Stapanul meu o lua in maini si mi-o aduse. Dupa ce o lasa langa mine scoase dintr-un sertat o ata groasa si rosie numita de oameni “lesa” , care se ataseaza de o alta ata ce e in jurul gatului cainelui si a pisicilor numita “zgarda”. Zgarda mea e verde cu carouri negre si-mi place asa de mult,e preferata mea. Mi-a dat-o Yulian cand am citit pentru prima data corect.
Ma trase usor spre el ca sa gaseasca inelul de care se prinde lesa iar apoi ma lasa. Nu-mi placea cand eram mica sa fiu legata cu chestia aia dar m-am obisnuit deoarece am invatat ca este singurul mod ca sa te plimbi afara.
Leo are si o chestie de fier cand iese afara numita “botnita” deoarece e foarte rau cu toata lumea. Sonea uraste sa o puna dar nu are ce face. Ultima data a fost la politie din cauza cainelui ei.
Puiul se agita langa mine speriat. Nu iesea mult afara deoarece nu-i placea. Totul i se parea straniu si infricsator.
-Vrei sa vii afara?am intrebat-o.
- Nu vreau sa raman sigura!a inceput sa se miorlaie.
Am oftat si l-am tras putin pe Yulian pe pantaloni pentru a se uita la mine.
-Nu pot venii. Trebuie sa stau cu ea.
-Nici gand!imi raspunse sperindu-ma de data asta,nu ca ar fi fost un raspuns rautacios ci prin dinamismul lui. Nu ai iesit toata saptamana!
Stiu asta dar totusi,nu o sa-mi las puiutul singur in casa.
Spre uimirea mea o lua in mana si o baga in buzunarul de la bluza. Pentru o clipa m-am speriat deoarece aveam senzatia ca se sufoca dar dintr-o data i-am vazut capul iesiind. Ii placea acolo se pare,ce usurare.
Stapanii mei au inceput sa rada dint-run motiv necunosct mie. Ce era asa amuzant?