Kara...Real story feudal...

Cap I:Taina cameliilor de viata si a clanului Tsugonami



Ah.... Kara,ce poveste interesanta.....Mie mia placut,dar voua?!....asa-i asa-i,voi nu o stiti,inca.....Dar cear fi sa vo povestesc io....tot naveam ce face....deci...... .
Totul prinde viata in asazisa"Feudalia"ce...nu avea nici un nume propriu,dar straini ii spuneau pur si simplu asa:"Feudalia"....
Dar Feudalia era un tinut frumos,intotdeauna o regiune calda! Mereu, mereu dupa ploaie,soarele aparea;si niciodata nu vei vedea pe cineva plangand aici....bine,cu exceptia razboaielor,ce veneau unu dupa altu cu ghiotura!!!
Feudalia era totusi frumoasa,desi mica.Plimbandute pe orice carare,vei vedea ori ciresi cu flori frumoase,ori salci si visini,iar intotdeauna vei vedea multe flori;cameli de orice culoare,trandafiri,crini si mai multe.Totul era ca-n Rai.

***

Bun..........deci so luam de lanceput.........
Satul a fost atacat de assasini ninja straini care faceau parte din armata coreeana a regelui San-de Chio I,la care si astazi urmasi sai vor sa distruga frumoasa Feudalie,condusa maereu de o preoteasa si mai frumoasa.........
*Ienashi: Midoriko...ascundate rapede,assasini te vor gasi!!!!!!!!Fugi si lasa totul in seama mea si a celorlalti!!!!Ascundete sa nu te gaseasca!!Tu esti pretioasa pt sat!!!!
*Midoriko: Dar,Ienashi...
*Kuu:Hai ,Midoriko nu mai avem timp!
*Ienashi(cu durere in suflet si seriozitate in priviri):Fugi odata!Asaltul depinde de tine!Daca te vor gasi,nu mai avem nici o sansa!!
Midoriko o asculta,dar cu frica de sange si de moarte pentru altii, sufera mult.....Dupa multe zile cosmar in care soarele pal nu a mai rasarit,iar luna nu a mai aparut;timp de 9 zile,razboiul nancetat.Sangele curgea continu,iar in lumina pala a lumanarii,din care curgea putin cate putin ceara,se mai auzea inca ultima tarie a samurailor.Norii erau rosi si nu dadeau semn de mila,ploua cu asprime.Tunetele bubuiau ,iar fulgerele crapau cerul!
In timpul asta,in camara sa ,dintro casuta modesta,o camara mica ,cu pereti murdariciosi,zacea intinsa intr-un colt pe un tol,Midoriko,alaturi de care era Ienashi si Tokshima cu cate o lumanarein mana,pentru orice eventualitate!!
*Ienashi:Hai,Hai........Hai Midoriko,revinoti odata!!!!Nu poti sa dai coltul asa..Nu acum,nu aici!~(Ienashi a inceput sa planga)!
*Midoriko:Ienashi,vino mai aproape ,te rog!!Uite,eu simt ca o sa mor acum,asa ca ai grija de visul di dorinta mea.Te vei numi un Tsugonami ca si mine,de azi inainte,si te rog dumi mostenirea inainte si fa din noi un clan de preotese mandre.
*Ienashi:Midoriko......
*Midoriko:Nu mai grai nimic,privirile tale spun totul...(si astea fiind spuse,Midoriko muri cu un zambet larg pe buze pe care se citea clar fericire si mandrie!)
Midoriko sa transformat in 1001 de cameli,poate si mai multe.Cameliile sale de suflet,sunt cameliile care si azi,poate,le mai poti vedea.Cameli cu un miros dulce,cum altul nu mai e ...

Cap II:Ca doua picaturi de apa

Prin aprecierea sa pentru Midoriko,si pentru a arata ca o slaveste,Ienashi,a continuat traditia de preoteasa!
Dar prin dragostea de demon pentru un muritor sunt dureri,dureri groasnice ce vor tine si in generatiile viitoere... Si cum spuneam Ienashi,sa indragostit!Sa indragostit de un muritor,mic sarac si prapadit,dar cu o inima si o frumusete rara.Era un baiar frumos ca o fetita!El era Enikichi si a fost singura iubire a lui Ienashi!
Cei doi se iubeau mult,si din dragostea lor pura sa nascut o fetita,o fetita cu un nume sfant!O chema Karashi!Era o fire zglobie,frumoasa isteata si curajoasa! Purta toate calitatile parintilor sai,dar era detestata de sateni fiindca era jumatate demon.Copiii o detestau,iar cand aceasta venea sa se joace cu ei,nu era bagata in seama,iar daca incerca sa se joace,baganduse singura in joc,rautatea lor arunca cu pietre in ea pana epuiza si lesina!
*Ienashi(consolando si vazando plina de rani):Karahi...Te rog sa ma ierti e vina mea,si chiar daca te doare sufletul acum,o sa vezi ca peste ani sateni iti vor spune preoteasa si vor regreta ca nu te baga in seama!!
*Karashi:De ce spui asta?Lumea...lumea e comfuza si inca nu stie,dar astea nu se pot numi rani,nu ma dor...(o spuse trecandui usor lacrima pe obraz)
*Ienashi:Karashi...('are o inima mare')
Dar Karashi a crescut si a intalnit singura persoana care o putea intelege.El era Romaru si era un demon pe deplin.El sa indragostise de Karashi,si Karashi de el.Dragostea lor nu a existat decat in imaginatia privitorilor,dar a durat destul incat sa dea nastere a doua fete aproape gemene ce erau o parte demoni.In noaptea in care Karashi a nascut,Romaru a plecat departe si a lasato singura.
In aceasi noapte,a inceput al II-lea razboi FeudaloCorean in care au murit multi coreni dar si sotul lui Ienashi,care era comandantul armatei feudale.De atunci Ienashi nu a mai iubit si nu a mai avut incredere in nimeni,a fost dura cu toti,chiar si cu fiica sa.
Ea a ramas cu camelia sa de viata,pe care toti Tsaugonamii o primesc, si a blestemat clanul Tsugonami ca cei din clan ce daruiesc camelia lor altor membri din clan,aceea sa moara.

***

Karashi avea acum doua fete:cea mai mica care era Kara,si cea mai mare Kira.
Kara era o fetita draguta,simpatica,bolnavicioasa,rusinoasa si timida,care semana cu mama sa destul de mult ,dar aceasta nu era acceptata nici de familie,pe cand Kira era draguta,amabila si respectata.Toti o iubeau si vorbeau cu ea.Era considerata deja o preoteasa,fiind ''sora mai mare''
Cand erau singure noaptea isi cantau una altea pentru a adormi:

''Ca doua picaturi de apa ne-am nascut
Si asa vom murii:
Caci sus i-albast infinit,iar jos-i padurea muritoare
Kira cun par balaiu ca soarele si ochi cum numai ceru mai e,
Si Kara cu paru castaniu si ochi de-un verde ca frunza de ciresi.......
Eai codrul muritor .....
Cen -ntr-o zi va rasari ...si ea..."

Spunandui asta,Kara se simtea mai bine,dar fiind inteleasa doar de mama si sora sa mai mare, era la fel de suferita....dar ea si asa credea in visul ei si in mama sa,si mai ales in cantecul cantat de Kira.....

Cap III:Karashi:sursa de lumina


*Kara(incepand sa planga):Ajunge!Nu mai canta!
*Kira(surprinsa):...dar,Kara..
*Kara(plangand si uitanduse pe fereastra):Ce e?
*Kira:Aah....nimic...doar ca,de mult nu team mai vazut asa de vestejita,si trista....plangand...(zise Kira suferind si ea, deasemenea)
*Kara: ....(oprinduse din plans,si ghemuinduse intr-un colt)Nu plangeam doar ca mia intrat ceva in priviri...
In timpul asta,Karashi asculta la usa fiicelor sale,la care sa oprit din intaplare,venind din calatoria sa nocturna,intalnirea sa sangeroasa cu Kuu,vrajitoarea ploii;
***
Intalnirea sangeroasa dintre Karashi si Kuu:
''Plimbanduse ca de obicei prin padure noapte,inainte de culcare,Karashi a vazut curcubeul de noapte,curcubeu pe care doar cei ce cred in minuni il pot vedea,si sia dat seama imediat ca sa va intampla ceva rau cu ea din cauza lui Romaru!Ea preconiza de multa vreme ca va avea o intalnire neplacuta cu acesta,intr-o zi,si pt asi scapa fetele de moarte ea va trebui sasi vanda sufletul demonului.Dar acum era diferit,Romaru era prea fricos pt ai blestema viata lui Karashi,si a trimis cea mai experimentata preoteasa pt ai face treaba murdara:
*Kuu:Yoo,verisoara draga!Ce mai zici tu..ce mai faci?
*Karashi:Ah....pe tine cine Dumnezeu tea mai inviat?!
*Kuu:Oo..asta nu cred ca tear interesa,ai arde de ciuda deai stii...dar tot vei afla,insa nu acum!!
*Karashi:('ah,nu,nu asta nu nu se poate....Kuu,numai de ea mai aveam nevoie acum,in noaptea eclipsei in care nici puterile umane nu ma ajuta la ceva')
*Kuu:Bun ...deci hai so fac repede,asfel nu te va durea asa de tare!('ah,nu stiu de ce ma pus Romaru,sa o mierlesc pe preoteasa!O Tsugonami?!E nebun?Oare ce plan are?Ticalosul!')
*Karashi:Kuu!!!!
*Kuu:...
*Karashi:Hai sati spun ce cred eu: De mica team cunoscut pe tine,mica,gingasa ca o camelie,bagacioasa si enervanta,dar ca verisioara a mea,ca verisioara mai mare,eu team acceptat si team respectat asa cum erai! Tu ai acum puterea de a controla ploaia,si stiu ca mereu ai regretat ca nu ai fost un Tsugonami,intodeauna mai invidiat si niciodata nu ai vrut sa crezi in adevar!Stiu ca tiai vandut sufletul lui Romaru,fiinca tiera teama si vroiai mai multa putere!Vroiai putere si nimic mai mult! Sti ce?! Esti o lasa,o lacoma lipsita de respect de sine,si mai sti ce, niciodata nu vei fi rasplatita,oricat de mult ai muci tu,fiinca Romaru te minte,el nuti va da putere......(asfel zise,si incepu sa planga puternic)
*Kuu:('lacoma?eu?dar...cand am ajuns Doamne asa?')Sti cei acum? Te urasc,Karashi!Mai mult ca niciodata,si iti spun ca vei regreta!Nu te pot pune la respect fiinca numi permit sa te omor,dar gandestete!!('de ce tre sa aibe ea mereu dreptate?')
Kuu a plecat spunandusi asfel in gand('Karashi.....ai dreptate,eu cu adevarat te respect,si pe tine,dar si clanu Tsugonami!Oo tu,Karashi esti ca o sursa de lumina,inteleg acum de ce Romaru te iubeste si de ce vrea sa te blestem,pt ca vrea sa fi doar a lui!')
Karashi('ah,copil prost......cine...Doamne iarto,a gresit amarnic,oare sorasa o fi patit la fel?....voi afla daca va veni sa ma blesteme....Ah,Romaru...Jur ca intro zi te voi omora cu mana mea,cu mana mea fara urma de sabie sau sutre...!')

Cap IV:Nu te compara cu Kira...

Kira ('a venit ziua....ah ,azi trebuie sa stralucesc!Of...nimic nu poate intrerupe ziua asta pretiuasa,de azi voi fi considerata o preoteasa')
*Saralda:Domnisoara Kira....scuzati ca va deranjez....
*Kira:Aa...da..cei?
*Saralda:Miss Karashi,va chemat! E in legatura cu deschiderea ceremoniei,a pregetit pt dumneavoastra un kimonou special,si va cheama sal probati!
*Kira:A,da....spunei ca voi veni imediat!
*Saralda:A si mai are niste vesti pt d-voastra....in legatura cu viitorul de preoteasa....
*Kira:Ok....asa sa fie...vin incurand!
(Mai tarziu in camera de ceremoni)
*Kira:Am venit,mama!Ce este?
*Karashi:Aaa...ce bn cai venit!Te asteptam!
*Kira:Lady Saralda a zis ca ai sami spui ceva important!
*Karashi:A da,era sa uit....de maine inainte,ea te va antrena,si sa sti ca destul de dura,este pt nivelul tau experimentat,si te va ajuta in cazutile de urgenta!
*Kira:Cazuri de urgenta?Cum ar fi ce?
*Karashi:Ha....pai tu crezi ca Feudalia a fost mereu asa cum e azi?! In curand va fi atacata de San de Cho iar,si iar pana cand ne va distruge!Noi trebuie sa fim precauti si deaia avem nevoie de o alta preoteasa!Eu dupa cum vezi imbatrinesc pe zi ce trece....Tu trei sa fi precauta!Sa fi precauta mereu!
Kara intra in camera ca o tornada,si se aseaza intrun colt,pe un scaun.*Karashi(prevazatoare cu un zambet fals pe buze):Ceai patit Kara,copila?
*Kara(lingusitoare):Ienashi-babasama ma certat iar!
*Karashi:Dar de ce?Ceai facut acum?
*Kara:Nimic....(incepe sa lacrimeze usor...)
*Ienashi:(auzind discutia intervine nervoasa):Nimic!?Cum nimic?!Zgatia asta mia spart cea mai pretioasa vaza de lut,facut de Tokshima-sama!
*Karashi:Kara,e adevarat?
*Ienashi:Cum sa nu fie?
*Kara(inghitindusi lacrimile): ...
*Kira:Babasama!Nu fi asa de dura cu Kara!E inca mica,se joaca doar,no condamna!
*Ienashi:Vorbe intelepte vorbesti Kira,dar nu te pot asculta!Si tu esti doar un copil!"Uitate mai intai tu in oglinda vietii,si apoi condamnai pe altii"-astea sunt grairi sravechi!(spunand asta ,Ienashi pleca trantind usa in urma ei)
*Kara:('ah,hoasca batrana....o sa vezi tu atunci cand voi fi si eu o preoteasa!')(gandi Kara,uitanduse urat catre usa )
*Karashi:Hmm....Kara,dar ce tia venit deai spart vaza Ouanikyo a lui Tokshima-yamada?
*Kara:Gomenasai,mama,imi pare rau!Nam vrut,dar alergam si...
*Kira:Alergai? De ce? De cine alergai?
*Karashi:Kira!
*Kira:Imi pare rau!Kara,hai sa te curat,esti murdara!
*Kara:Ihm...
*Kira:Mama ,voi veni dupaia sa vorbim de ceremonie!
*Karashi:Asa sa fie...(incuvinta Karashi)
***
(A doua zi la ceremonia Kirei)
O mie de cameli pot fi blestemate,dar mai frumoase ca Kira,in ziua acea nau fost!Atata gingasie,si frumusete,atata agerime,istetime si curaj...toate stau inchise intro singura fetita,dar ce vorbesc,ieri era o fetita,azi e o domnisoara in toata firea!O Tsugopnami!Cu doi ochii albastrii,ca niste scantei,cu parul ca de flacari,cu iscusinta unui arcasi in toata fire,si cu mladierea unei ninfe!Da...asa era Kirashi -chean.Imbracate intrun Kimono,fara aseaman,un kimono alb/albastrui cu flori de crin pe el,iar pe cap tanara preoteasa purta o cununa de crini albi ca lacrima.Aceasta cununa avea sa fie schimbata intro coronita de aur .
Ceremonia incepu,iar batrana Ienashi,incepu a grai:
*Ienashi:Konichiwa,issai,gazaimasu!Neam adunat aici,cu toti,pt a pute bineface soarta unei noi preotese!Kirashi Tsugonami e aici ,in fata tuturor pt a va jura ca va face tot cei sta in putinta pt a ajuta Feudalia!In nean se va arunca pt voi,daca va fi cazul!Prin foc va trece.Ne va apara de orice demon,sau asalt!De orice atac corean,sau rus.....(si asa Ienashi a tot continoat ceremonia citind din cartea scrisa de Midorika,pt viitoarele preotese)
*Ienashi:Deci....Kira,juri ca vei fi trup si suflet pt sat,juri ca vei fece tot ce poti pt mandra Feudalie?(spune Ienashi cu o lucire in ochii)
*Kira:Da,babasama,jur...si pe langa asta,jur ca voi avea grija de Kara-kun!
*Ienashi:Foarte bine.Asa sa fie! Nu uita,soarta ta este acuma petcetluita,nu mai poti da inapoi!
*Kira:Nu voi uita,Ienashi-basama
*Ienashi:Bine atunci......."Gen izureba shiba oyobazu"
(Dupa ceremonie)
*Kara:Kira-kun,gomenasai,imi pare rau team invidiat mult fiindca tu esti mai...mult....mult mai acceptata,si mult mai iubita de lume...fata de mine...tu esti zeita satului acum,iar eu...!
*Kira:Kara-chean....gresesti mult....Intro zi tu vei fi o stea ce luceste,si vei aparea pe cer mai mandra decat ele,credema!
*Kara:Arigatou,nii-chean('....dar nu merit,inca te invidiez mult....O Kira...')(spuse Kara plecandusi capul in jos)

Cap V:Dragoste de mama

Era 25 septembrie,cu o zi inaintea zilei de nastere a Karei...Era frig si aproape ca ar fi vrut sa ploua...Ienashi franta,statea spijinita de un stalp al palmalacului.Ea inchizand usor ploapele ochilor icearca sa isi aminteasca de ultima data cand sia vazut sotul...Icet,pe obrazul ei,pt prima data de la moartea Midorikai ,se iveste o lacrima urmata de altele ce curgeau siroaie pe fata preotesei batrane....Desi era frig, in ea simtea o caldura aparte,ca si cand sotul sau ar fi reinviat si ar fi loato in brate cu mainile sale reci ...de mort...Fara so simta,Karashi apare in peisajul posomorat vorbindul bland mamei sale:
*Karashi:Te gandesti la el...nui asa?E trist,dar modul in care a murit pt sat...a fost nobil...
*Ienashi:A fost un prost!
*Karashi:Hm...Da,dar un prost pe carel iubeai....Unicul pe care pot spune ca lai iubit asa de mult...
*Ienashi:Poate ca a fost asa ,dar tu nu sti toata poveste...de ce mam indragostit eu de el....Poate din cauza blajinitati sale pt sensibilitatea sa unica,pt curaj.....
*Karashi:....Dumnezeu stie!(spuse Karashi privind maret catre cer,intro zare ce abea sa luminat)
*Ienashi(plecand):Ehe....asa o fi...dar un lucru e unic!
*Karashi:Ce anume?
*Ienashi:El!El si puterea sa de a ma fermeca!
Karashi:('ehe,mama....vad ca nu tea disparut simtul umorului...')
***
Dupa un sfert de ora,timp in care sia luat ceaiul linistita privind cerul trandafiriu,Karashi a pleca si ea...In drumul ei spre apa termala(unde avea de gand sa se limpezeasca)o vede pe Kara,pe palmalac,cantand ''Sakura Uta'' si mirosind o floare de ciresi...
*Kara: 'Sakura no hana wa itsu hiraku//Yama no osato ni itsu hiraku//Sakura no hana ni itsu niou//Warau nana no ko asobu koro//Sakura no hana wa itsu odoru//Utau nana no ko nemuru koro//Sakura no hana wa itsu kuchiru//Shinda nana no ko noboru koro!'
*Karashi:Ce sa intamplat?Eu vin aici si cant cantecul ciresilor doar cand sant deprimata!
*Kara:Mama!Tu...tu ai auzit ?!(intreba fata speriata,indepartanduse incet de mama sa,pana cand a dat sa fuga)
*Karashi:Karaaaa!!!
Kara fugea neincetat fara sa se uite in urma .Ea a ajuns pana in Padure Condamnta si aici,asezanduse pe o bucata de mushi moale,a inceput sa cante iar!Dar ea nu stia ca in spatele sau curgea un rau,dar nu orice rau: Raul Tokshima!Spiritul legendar a auzit voca suptire cantand si sa minunat.Ea ia aparut in fata fetei si ia vorbit:
*Tokshima:Ce faci copila in mislocul padurii?
*Kara:Am fugit de acasa ,batranico!
*Tokshima:Ai fugit?....dar de ce?
*Kara:Nimeni nu ma intelege asa ca am plecat!Toti ma urasc...si pe toti ii incurc!
*Tokshima:Dar cum te cheama?
*Kara:Kara...Kara Tsugonami!
*Tokshima:('a deci e o Tsugonami.....e ruda cu Midorika,clanul cameliilor')Uite, nu abera copila ,cu toti te iubesc,si toti iti simt lipsa!
*Kara:Chiar crezi?
*Tokshima:Ih..
*Kara:Daca tu zici,babasama!Eu te ascult! Sayonara,ne mai vedem(si Kara pleca fugind spre casa)
***

Kara sa intors acasa in siguranta ,dar a trebuit sa suporte critica dura a bunici sale,si a surori mai mari,pe cand mama sa doar a sarutato fiindca era teafara!
*Karashi:Desi ai fugit de acasa ,maine totusi e ziua ta de nastere,nu?Am o surpriza mare pt amandoua!
*Kara:Ce anume?
*Kira:Karaa!!
*Karashi:Laso Kira ,doar...ea e sarbatorita!
*Kira:Gomenasai,mama...gomenasai,Kara
*Kara:Arigato,Kira
*Karashi:Uitati:aste 2 coliere,cel de aur (soarele)al Kirei,iar cel de argint(luna)e al tau Kara.....ele va vor apara de orice demon,nesatul!!('In special de Romaru')
*Kara si Kira:Arigatou!!
De azi inainte,Karashi a cunoscut dragostea de mama pe care lea oferito ea fetelor,si tot de azi ,ea a purtato pe Kira in partea sa dreapta,iar pe Kara in cea stamga.....toate aste pt binele lor...fiinca colierele erau impletite cu bunatate si amandoua formau un scut impotriva demonilor rai!
*Karashi:('aha..deci asta era dragostea de mama de care imi vorbea Ienashi mereuu....E asa de calda...dar asta e acum dragostea pe care eu o eman altora nu cea pe care o primesc,si totusi....')(isi spuse asta imbratisandusi fetele)